The domain of modal epistemology tackles questions regarding the sources of our knowledge of modalities (i.e., possibility and necessity), and what justifies our beliefs about modalities. Virtue epistemology, on the other hand, aims at explaining epistemological concepts like knowledge and justification in terms of properties of the epistemic subject, i.e., cognitive capacities and character traits. While there is extensive literature on both domains, almost all attempts to analyze modal knowledge elude the importance of the agent’s intellectual character traits in justifying (...) beliefs about what is possible or necessary. My aim in this paper is to argue that intellectual traits of character, like thoroughness, autonomy, epistemic courage and open-mindedness, are relevant to modal epistemology. (shrink)

This paper raises some concerns about Paul Humphreys’ fusion emergence in general and about his core example of fusion emergence (i.e., covalent bonding) in particular. It argues that the extent to which covalent bonding undermines the idea that our world’s ontology is wholly compositional has been overstated.

Gettier cases are used to show that having a justified true belief is not sufficient for knowledge. They are cases in which an epistemic agent has a belief that is both justified and true, but intuitively cannot be taken to count as knowledge. Modal epistemology is the field of philosophy that tackles questions regarding the sources of our knowledge of modalities (possibility and necessity) and what offers justification for beliefs about what is possible or necessary. Part of the tradition in (...) modal epistemology is to consider conceivability as a guide to metaphysical possibility. As such, if an agent can conceive that P, then the agent is justified to believe that P is metaphysically possible. In this paper I will discuss the possibility of constructing Gettier cases for a tripartite, conceivability-based, definition of modal knowledge. (shrink)

McCall (1984) offered a semantics of counterfactual conditionals based on “real possible worlds” that avoids using the vague notion of similarity between possible worlds. I will propose an interpretation of McCall’s counterfactuals in a formal framework based on Baltag-Moss-Solecki events and protocols. Moreover, I will argue that using this interpretation one can avoid an objection raised by Otte (1987).

The classical rule of Repetition says that if you take any sentence as a premise, and repeat it as a conclusion, you have a valid argument. It's a very basic rule of logic, and many other rules depend on the guarantee that repeating a sentence, or really, any expression, guarantees sameness of referent, or semantic value. However, Repetition fails for token-reflexive expressions. In this paper, I offer three ways that one might replace Repetition, and still keep an interesting notion of (...) validity. Each is a fine way to go for certain purposes, but I argue that one in particular is to be preferred by the semanticist who thinks that there are token-reflexive expressions in natural languages. (shrink)

Synonymy, at its most basic, is sameness of meaning. A token-reflexive expression is an expression whose meaning assigns a referent to its tokens by relating each particular token of that particular expression to its referent. In doing so, the formulation of its meaning mentions the particular expression whose meaning it is. This seems to entail that no two token-reflexive expressions are synonymous, which would constitute a strong objection against token-reflexive semantics. In this paper, I propose and defend a notion of (...) synonymy for token-reflexive expressions that allows such expressions to be synonymous, while being a fairly conservative extension of the customary notion of synonymy. (shrink)

Suppose I say, ‘That is my dog’ and manage to refer to my dog, Fido. According to intentionalism, my intention to refer to Fido is part of the explanation of the way that the demonstrative gets Fido as its referent. A natural corollary is that the speaker is, to some extent, in control of this semantic fact. In this paper, we argue that intentionalism must give up the claim that the speaker is always in control, and thus, that intentions are (...) always the mental states that do the semantic work: we provide new examples where reference is successful but the speaker either lacks the intention to refer, or does not know how to refer; in all of these cases, the speaker is not in control of reference. We argue that these cases provide better objections against classical intentionalism than the ones offered by conventionalists (for example, Stojnić et al. 2013; Stojnić 2021) and also that our discussion has as notable consequence that referring is not an essentially intentional action. Finally, we put forward our own view, which gives up claims of control but retains from intentionalism the importance of the speaker’s mental states. (shrink)

Istoria unui stat poate fi plină de evenimente care nu sunt preconizate. Pentru a cunoaște viitorul trebuie să te raportezi la trecut. Istoria evenimențială este o istorie accidentală plină de necunoscute și de interogări. Autoritatea centrală în istoria omenirii a avut caracter diferit de la stat la stat. Faraoni, împărați, regi sau moguli, toți acești conducători au avut în jurul lor un grup de oameni care i-a ajutat în actul de administrare al țării. În calitatea lor de guvernatori, intendenți, legați (...) sau sub diverse alte denumiri, acești funcționari se aflau în slujba puterii centrale administrative. Rolul acestor funcționari a variat de-a lungul istoriei. Reprezentarea lor nu a fost doar pur formală. Delegarea de autoritate s-a făcut în baza unei rațiuni și a unui calcul pragmatic și anume o reprezentare exactă a voinței liderului în comunități care nu gravitau în jurul centrului său de putere. În istorie, reprezentanții autorității centrale au avut un rol fundamental în promovarea puterii centrale la nivel local, în provincii. Guvernatorii de provincii au fost emisarii puterii centrale, numirea și demiterea lor depinzând de voința unilaterală a conducătorului. Evoluția statală a mărit importanța rolului acestui reprezentant de la simplu emisar sau de la persoana care pune în practică voința conducătorului la un adevărat administrator al problemelor unei comunități. În statele democratice reprezentatul administrației centrale are un rol de gestionar al problemelor curente, dar și de control al diferitelor instituții la nivel local. Am putea spune că este un factor de echilibru și control asumat de autoritatea centrală. Reprezentarea în teritoriu a administrației centrale este o realitate în zilele noastre și o certitudine istorică. Comunitățile au avut nevoie să fie conduse de către lideri, iar liderii care au condus națiuni formate din mai multe comunități au avut nevoie de ajutoare în gestionarea mecanismelor interne ale administrării acelor popoare care au evoluat spre națiuni. Prin urmare, reprezentarea în teritoriu a fost benefică de-a lungul istoriei, iar delegarea de autoritate către persoane atent alese poate chiar întări autoritatea centrală. În epoca postmodernă a statelor democratice, reprezentanții autorității centrale sunt ghidați în luarea deciziilor de către puterea executivă la nivel central, în spiritul legii. Toate deciziile se iau cu respectarea legii, a normelor și a reglementărilor în vigoare. De asemenea, deciziile se iau și cu conștientizarea unei etici a funcției pe care o îndeplinesc. (shrink)

In this paper I attempt a reading of Heidegger’s interpretations of St. Paul’s Epistles in light of the distinction between Eastern and Western thought. To this end, I suggest that Heidegger’s recourse to the Paulinic texts represents his endeavor to gain access to the original structures of life by circumventing the metaphysical framework of Greek (Plato’s and Aristotle’s) thought. Thus, I argue that by doing this, Heidegger actually approaches the Eastern way of thinking, i.e. a non-metaphysical alternative. In order to (...) better understand what defines Eastern thought, I discuss in some detail Zizioulas’s interpretations of temporality in Eastern Christianity. Along the lines of this different understanding of temporality, the proximity of Heideggerian thought can be seen. Finally, I show that the importance of my argument lies in that it can open a possible research path for what Heidegger in his latter works calls “the other beginning.”. (shrink)

This article tries to make sense of the concept of repetition in Søren Kierkegaard’s works. According to Kierkegaard repetition is a temporal movement of existence. What is repetition and what is its meaning for human existence? In answering this question the Danish philosopher depicts repetition by comparing three different approaches to life. Throughout the article I try to develop a coherent argument on ‘the new philosophical category’by analysing the three types of repetition and their corresponding human prototypes. I consider repetition (...) a key concept in summarizing Kierkegaard’s theory of existence, where existence pictures the becoming of the human-self that follows several stages. Constantin Constantius’s repetition is an unsuccessful attempt, an aesthetic expression of human-life. The young lover’s repetition is spiritual, albeit not yet authentic, religious, but more poetic, even if he regains his self. Only Job’s repetition is an authentic movement of existence, an expression of a spiritual trial and of genuine faith. (shrink)

This tenth volume of Collected Papers includes 86 papers in English and Spanish languages comprising 972 pages, written between 2014-2022 by the author alone or in collaboration with the following 105 co-authors (alphabetically ordered) from 26 countries: Abu Sufian, Ali Hassan, Ali Safaa Sadiq, Anirudha Ghosh, Assia Bakali, Atiqe Ur Rahman, Laura Bogdan, Willem K.M. Brauers, Erick González Caballero, Fausto Cavallaro, Gavrilă Calefariu, T. Chalapathi, Victor Christianto, Mihaela Colhon, Sergiu Boris Cononovici, Mamoni Dhar, Irfan Deli, Rebeca Escobar-Jara, Alexandru Gal, (...) N. Gandotra, Sudipta Gayen, Vassilis C. Gerogiannis, Noel Batista Hernández, Hongnian Yu, Hongbo Wang, Mihaiela Iliescu, F. Nirmala Irudayam, Sripati Jha, Darjan Karabašević, T. Katican, Bakhtawar Ali Khan, Hina Khan, Volodymyr Krasnoholovets, R. Kiran Kumar, Manoranjan Kumar Singh, Ranjan Kumar, M. Lathamaheswari, Yasar Mahmood, Nivetha Martin, Adrian Mărgean, Octavian Melinte, Mingcong Deng, Marcel Migdalovici, Monika Moga, Sana Moin, Mohamed Abdel-Basset, Mohamed Elhoseny, Rehab Mohamed, Mohamed Talea, Kalyan Mondal, Muhammad Aslam, Muhammad Aslam Malik, Muhammad Ihsan, Muhammad Naveed Jafar, Muhammad Rayees Ahmad, Muhammad Saeed, Muhammad Saqlain, Muhammad Shabir, Mujahid Abbas, Mumtaz Ali, Radu I. Munteanu, Ghulam Murtaza, Munazza Naz, Tahsin Oner, ‪Gabrijela Popović‬‬‬‬‬, Surapati Pramanik, R. Priya, S.P. Priyadharshini, Midha Qayyum, Quang-Thinh Bui, Shazia Rana, Akbara Rezaei, Jesús Estupiñán Ricardo, Rıdvan Sahin, Saeeda Mirvakili, Said Broumi, A. A. Salama, Flavius Aurelian Sârbu, Ganeshsree Selvachandran, Javid Shabbir, Shio Gai Quek, Son Hoang Le, Florentin Smarandache, Dragiša Stanujkić, S. Sudha, Taha Yasin Ozturk, Zaigham Tahir, The Houw Iong, Ayse Topal, Alptekin Ulutaș, Maikel Yelandi Leyva Vázquez, Rizha Vitania, Luige Vlădăreanu, Victor Vlădăreanu, Ștefan Vlăduțescu, J. Vimala, Dan Valeriu Voinea, Adem Yolcu, Yongfei Feng, Abd El-Nasser H. Zaied, Edmundas Kazimieras Zavadskas.‬‬. (shrink)

De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un (...) cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

The 20th century was a bloody one, full of armed clashes which destroyed Europe, withered an entire generation’s hope of European-level peace. After the Versailles Treaty, the famous economist John Maynard Keynes uttered this prophecy: ”With such a peace treaty, you’ll be at war again within 20 years”. John Maxwell Coetzee, an important South-African novelist, called the 20th century “Satan’s century”. A tough statement yet extremely true unfortunately. Besides war, the past one hundred years also witnessed terrible totalitarian regimes occur, (...) such as the Nazi and fascism. The hardness of those regimes at least equaled the suffering caused by the world wars. One wouldn’t be wrong to call such regimes state terrorism: a leader suppressing his own citizens just to satisfy his own fantasy. The hugeness of their deeds goes beyond human imagination according to the number of victims. A classical word of wisdom describes terrorism as follows: ”It kills a few, but terrifies more”. (shrink)

După sfârşitul celei de a doua mari conflagraţii mondiale, Europa se afla în ruină şi dezastru economico-social. Ajutorul dat de Statele Unite ale Americii în reconstrucţia statelor europene a fost vital pentru supravieţuirea Occidentului european. În anul 1948, cinci state (Franţa, Marea Britanie, Belgia, Ţările de Jos şi Luxemburg) semnează Tratatul de Cooperare Culturală, Socială, Economică şi Apărare Colectivă, pe scurt Tratatul de la Bruxelles . După numirea generalului Dwight Eisenhower în funcţia de comandant suprem aliat în Europa, acest tratat (...) va deveni parte a documentelor NATO. Nevoia de apărare împotriva ameninţării sovietice se face şi mai vizibilă în propunerea ministrului de externe francez Réne Pléven. Planul Pléven, propus în anul 1952, viza constituirea unei Comunităţii Europene a Apărării, dar şi a unei Comunităţi Politice Europene. Planul nu a fost votat de către Adunare Franceză în anul 1954. Eşecul acestei comunităţi se datorează lipsei de viziune a liderilor europeni. O altă piedică în adoptarea acestui plan a fost teama statelor naţionale de posibila federalizare a Europei. (shrink)

Ca actor pe scena internațională, UE trebuie să facă fată noilor pericole, amenințări și provocări, cu atât mai mult cu cât urmărește să joace un rol în securitatea globală ceea ce implică asumarea de responsabilități sporite, așa cum sunt prezentate în anexă. Mediul global este caracterizat prin insecuritate, astfel Uniunea Europeană are nevoie de un mecanism complex de management al crizelor. Dezvoltarea unei astfel de capabilități atrage de la sine o altă problemă majoră, dezvoltarea unei capabilități a Uniunii. Există pericolul (...) ca această nouă capabilitate să dubleze NATO sau există pericolul ca Uniunea să își dezvolte o capacitate dar fără puterea de a o proiecta. Un conflict ce se întrevede în viitor este între președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politică de securitate, în opinia unor eurosceptici. Dezvoltarea acestor capabilități este necesară Uniunii ce se dorește un important actor pe scena internațională. (shrink)

1) We will begin by offering a short introduction to Epistemic Logic and presenting Fitch’s paradox in an epistemic‑modal logic. (2) Then, we will proceed to presenting three Epistemic Temporal logical frameworks creat‑ ed by Hoshi (2009) : TPAL (Temporal Public Announcement Logic), TAPAL (Temporal Arbitrary Public Announcement Logic) and TPAL+P ! (Temporal Public Announcement Logic with Labeled Past Operators). We will show how Hoshi stated the Verificationist Thesis in the language of TAPAL and analyze his argument on why this (...) version of it is immune from paradox. (3) Edgington (1985) offered an interpretation of the Verificationist Thesis that blocks Fitch’s paradox and we will propose a way to formulate it in a TAPAL‑based lan‑ guage. The language we will use is a combination of TAPAL and TPAL+P ! with an Indefinite (Unlabeled) Past Operator (TAPAL+P !+P). Using indexed satisfi‑ ability relations (as introduced in (Wang 2010 ; 2011)) we will offer a prospec ‑ tive semantics for this language. We will investigate whether the tentative re‑ formulation of Edgington’s Verificationist Thesis in TAPAL+P !+P is free from paradox and adequate to Edgington’s ideas on how „all truths are knowable“ should be interpreted. (shrink)

The present paper deals with an important aspect of today’s interreligious dialogue, that between Christianity and the second largest religion of Asia, namely Hinduism. The concern is centering around not the ancient or traditional links between these two expressions of the Sacred, but rather of the contemporary ones. But that requires certain knowledge of what has already happened. The dialogue comes from the heart of the people, and is situated in the middle of life. Unfortunately, many present-day dialogues set the (...) stage according to the terms of one of the parties alone. But in spite of misunderstandings and difficulties of the Hindu-Christian dialogue, it has an unavoidable effect: it changes our vision and interpretation of our own religion. The main tenets would be: the future of Hindu-Christian dialogue will largely depend on future mutual interest; Hindu-Christian dialogue may be linked to the future development of Hinduism and Christianity; the future of Hindu-Christian dialogue may be endangered by an institutional misunderstanding of its nature; Hindu-Christian dialogue may have to be placed into a larger “secular” context; Hindu-Christian dialogue is inevitable. It is an imperative and it must exhibit more continuity. (shrink)

Migration generates well-being for individuals and communities, but the pursuit of well-being is not without risks. Tens of thousands of Romanian children are affected by the migration of their parents, others have to cope with the effects of their own migration. Should migrants have difficulties adjusting when returning “home”? Is readjustment even possible for all remigrants, without support? The article aims to present some issues that the remigrants are confronted with when trying to readjust to their communities of origin. The (...) article shows how readjustment is influenced by the social image, which in turn influences the social support for their adjustment and subsequent development. (shrink)

Desfăşurând harta lumii -/- Istoria şi geografia sunt lecţii pe care omenirea le-a învăţat, dar nu le-a respectat. Adesea surprinzătoare, istoria ne oferă exemple de măreţie şi de uimitor declin. Geografia ne arată cum se pot dezvolta popoarele lumii dacă sunt ajutate de mediul înconjurător. Studierea acestor lecţii ne oferă un paradox. State cu o istorie bogată, dar cu o geografie dezavantajoasă, au devenit mari puteri economice şi tehnologice ‒ un exemplu clasic este Japonia. State cu o istorie şi cu (...) o civilizaţie nu atât de bogată sunt exemple de prosperitate datorită unei geografii avantajoase ‒ Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Un singur stat a putut să înmănuncheze aceste lecţii şi să devină cea mai mare putere cunoscută a lumii ‒ Statele Unite ale Americii. Stat cu un destin manifest şi cu o dorinţă de a arăta lumii că libertatea este cel mai de preţ lucru. Am desfăşurat harta lumii şi am rămas uluit de ce am observat. Regiuni pline de resurse care se afundă într-o subdezvoltare uluitoare ‒ Africa, Rusia şi America Latină ‒ şi regiuni cu resurse puţine şi cu o dezvoltare impresionantă ‒ Japonia, Germania, China şi, într-o anumită măsură, şi Statele Unite ale Americii. Dacă nu ne putem alege geografia, putem măcar să ne facem istoria. După acest dicton s-au condus multe state care şi-au dorit să atingă un nivel înalt de civilizaţie. Totuşi, de acest clivaj? O sumedenie de răspunsuri ne vin în minte: model cultural, arhetip civilizaţional, dorinţa de a se dezvolta. Toate aceste state au trăit în realitatea pe care şi-au creat-o, dar şi în utopia la care au visat. Lumea este condusă de vise şi speranţe, refuzând realitatea. Expansiunea islamului este paradigma utopică a mântuirii tuturor, expansiunea capitalistă este utopia dezvoltării lumii şi avansului civilizaţiei iar utopia democratică este dorinţa ascunsă a omului de a fi egal cu toţi ceilalţi. Toate aceste utopii formează din actuala lume în care trăim o lume conflictuală, o lume avidă de resurse, o lume în care puterea este mai importantă decât modelul civilizaţional. Am denumit această carte Noua Utopie după ce am deschis cartea de istorie a lumii şi am desfăşurat harta lumii, realizând că fiecare popor şi-a format propriul său vis. Conflictul izbucnit în lume a fost declanşat de reala dorinţă a fiecărui popor de a-şi exprima liber propriul vis. Fiecare vis s-a întâlnit cu alt vis şi aşa a ieşit o realitate deformată, în care popoarele lumii, cu structură bio-genetică asemănătoare, au intrat într-un conflict fratricid, care modelează această lume în care trăim. Când scriu aceste rânduri o serie de evenimente ne-au demonstrat că utopia globalistă a lumii este desuetă şi că se revine la o nouă eră a naţionalismelor. De ce am numit aceste idei filosofice, politice şi morale utopii? Pentru că niciuna dintre aceste idei nu poate exprima, în mod real şi concret, dimensiunea realităţii în care trăim. -/- Dr. Alexandru Cristian. (shrink)

Anul acesta se împlinesc 245 de ani de la Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii, 4 iulie 1776. O istorie plină de lupte, de evenimente zguduitoare, de înfruntări la nivel intern și internațional dar la finalul acestor zbateri s-au împlinit idealuri de unire și unificare statală. Expansiunea la nivel geopolitic și geostrategic a fost rapidă și susținută de credința unui excepționalism unic în istorie dar și de dorința de a căuta fericirea, mai exact libertatea de a căuta fericirea (...) și împlinirea. (shrink)

Istoria ne-a demonstrat că statele învecinatese se războiesc mai mult iar cele care nu au frontieră comună pot fi într-o relație politică și diplomatică excelentă. Statele Unite ale Americii și România și-au construit relația în jurul așezării geografice și a comerțului. Tânărul stat american era concentrat pe dezvoltare, iar poziția geografică a țării noastre la gurile Dunării a fost un imbold în a dezvolta relații comerciale cu Principatele Române.

Ce înseamnă mai exact idoli? Sunt multe definiţii dar şi multe incorectitudini. Este adevărat că fiecare religie are idolii săi, o caracteristică politeistă. Cuvântul apare cu o încărcătură puternică şi cu un caracter pur negativ, aş putea spune eretic în Biblie. Idolii sunt soldaţii Infernului. Biblia ne spune că un chip cioplit este un idol, o înfăţişare făcută după mintea ta. Este de fapt obiectul unei adorări exagerate o supunere voită faţă de un lucru sau o fiinţă. Drumul pe care (...) un idol merge este urmat de cohorte de frenetici dar şi de fanatici. În opinia mea un idol este un obiect fizic sau o reprezentare imaterială având în componenţa sa ideea de supunere, de pierdere a suveranităţii personale. (shrink)

O ameninţare uriaşă planează asupra uneia dintre cele mai dezvoltate ţări ale lumii. Miracol economic şi sociala al secolului XX Japonia se confruntă cu o problemă gravă , îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii. Populaţia este un factor de putere extrem de important în istoria unui stat. Fără o populaţie numeroasă un stat nu poate fi bine dezvoltat. O populaţiei mare este mărirea capacităţii economice a unui stat , într-o primă instanţă. Ulterior dezvoltarea economică ţine de un cumul de diverşi factori (...) cum ar fi diversificarea producţiei , forţa agricolă dar şi altele. Acest „câlcâi a lui Ahile” afectează Japonia , îmbătrânirea provoacă diverse consecinţe precum încetinirea economică , dezechlibrul balanţei între sexe şi chiar extincţia totală a populaţiei într-un viitor îndepărtat. (shrink)

Primul Război Mondial a fost un eveniment de neaşteptat, o dramă prin care au trecut milioane de oameni. La începutul secolului XX mulţi credea că Belle Epoque ( Epoca cea Frumoasă) a început şi nu are sfârşit. În opinia multor oameni de cultură ale acelor timpuri această epocă trebuia să dureze o veşnicie. O perioadă de pace şi linişte, o perioadă în care oamenii nu credeau că războiul va mai fi o prezenţă în viaţa lor. De cele mai multe ori (...) istoria ne oferă evenimente surprinzătoare, hazard sau nu istoria este plină de evenimente de neînţeles. Declanşarea Primului Război Mondial în acest moment ne este uşor explicabilă, dar în aceea epocă nimeni nu a perceput acest eveniment, pe care îl putem denumi un accident nefericit al istoriei. Războiul nu a lăsat în urma lui numai glorie, au fost şi momente pline de suferinţă şi de un tragism rar întâlnit. (shrink)

În istoria umanităţii greşelile au avut un rol fundamental, fiecare greşeală a dat naştere unei întâmplări sau unui fapt măreţ. O greşeală sau un pur destin istoric a dus la descoperirea continentului american, tot o greşeală, dar cu altfel de consecinţe, a fost arderea din temelii a legendarei şi magnificei Biblioteci din Alexandria. Aşadar greşeala, proprie naturii umane, modelează istoria.Dar ce ne facem atunci când greşelile sunt benevole sau au o mare doză de inconştienţă? Marile greşeli ale oamenilor au fost (...) dintotdeauna cele care au provocat mult rău semenilor, egoismul este o parte intim legată de entitatea biologică înzestrată cu raţiune, omul. (shrink)

Un drum început şi neterminat de vrednici înaintaşi este o datorie morală pentru cei care vor veni pe acest drum, drumul cunoaşterii lui Eminescu. Nicolae Iorga istoric de o dimensiune universală, Pompiliu Constantinescu critic literar şi estet cultural de o mare luciditate, Constantin Noica gânditor profund român, aceşti mari români au în comun voinţa de a fonda o catedră Mihai Eminescu.

The very first permanent Romanian representation to the United States of America was established in Washington D.C. pursuant to the Royal Decree no. 1027 of 24 September 1917, led by Dr. Constantin Angelescu (1869-1948) in capacity as of head of legation with the rank of plenipotentiary minister. The game of history made it so that he took office on 15 January 1918 – the birth anniversary of our great Romanian poet Mihai Eminescu. The Secretary of the legation was Prince Anton (...) (Antoine) Bibescu (1878-1951), the ambassador-to-be of Romania to the United States between 1921 and 1926. (shrink)

Romania and the United States of America share some history that is similar in many respects. Both states have struggled to gain their independence, their sovereignty, and historical recognition. That in which they have followed a different path was about the civilization pattern in which each of the two states was established. We need to remind here and pay all the due respect to them, the Romanian and American historians who have dealt with the early issues of the US-Romanian relations, (...) that is Paul Cernovodeanu, Cornelia Bodea, Ion Stanciu, Dumitru Vitcu, Constantin Bușe, Keith Hitchins, Stephen FischerGalați, Radu R. Florescu, James F. Clarke, and many others. (shrink)

Do other earthly forms of life evolved to the level of intelligent life? Cancer and resistance to antibiotics obliged to ask this question. Signs of intelligence are found at its simplest levels. We try to see if logic is used at these levels. Peter of Spain’s suppositio materialis is applied to the chemical signals of cells. Dynamic Logic is used to understand these chemical communications. <System of communications> is used, instead of “language”. The development of life appears as the development (...) of an axiomatic system. The rights of unborn humans and God’s rights over His own creation appear as the most powerful arguments for conservationism. (shrink)

Tratatul de la Lisabona pregăteşte dezvoltarea şi afirmarea Uniunii Europene pe scena internaţională. Prevederile acestui tratat sunt orientate către creşterea importanţei şi rolului Uniunii în lume. Pe noua scenă mondială, UE îşi întăreşte poziţia prin adoptarea unui tratat integraţionist cu o abordare funcţionalistă. O schimbare importantă anunţată de Tratatul de la Lisabona este dezbaterea asupra ratificării, pe cale parlamentară sau prin referendum. Este singurul tratat care a abordat o astfel de problematică. Principalele obiective ale Tratatului de la Lisabona sunt: dezvoltarea (...) unei economii de piaţă eficiente, lupta împotriva discriminării şi a excluziunii sociale, promovarea unei justiţii sociale, coeziunea teritorială, progresul tehnologic şi ştiinţific, respectul diversităţii cultural-lingvistice, protecţia cetăţenilor uniunii, dezvoltarea durabilă şi un comerţ liber şi echitabil . Se doreşte a fi un tratat care promovează valorile Uniunii, pacea şi democraţia, dincolo de graniţele europene. (shrink)

Gricean theories analyse meaning in terms of certain complex intentions on the part of the speaker—the intention to produce an effect on the addressee, and the intention to have that intention recognized by the addressee. By drawing an analogy with cases widely discussed in action theory, we propose a novel counterexample where the speaker lacks these intentions, but nonetheless means something, and successfully performs a speech act.

The world in which we live has taken a difficult turn to anticipate. Globalization has subsided in the desire for expansion and the struggle for the accumulation of resources. The middle and lower social classes are angry and frustrated. The new communities of disatisfied people revolted against the system. The anti-system movement of today is a revolution of disatisfied people. The system is one abstract term that denotes a privileged group of people with increased power over a majority group of (...) people. The system is an alliance to get hold of as many resources as possible. -/- . (shrink)

The prospect of cognitive enhancement well beyond current human capacities raises worries that the fundamental equality in moral status of human beings could be undermined. Cognitive enhancement might create beings with moral status higher than persons. Yet, there is an expressibility problem of spelling out what the higher threshold in cognitive capacity would be like. Nicholas Agar has put forward the bold claim that we can show by means of inductive reasoning that indefinite cognitive enhancement will probably mark a difference (...) in moral status. The hope is that induction can determine the plausibility of post‐personhood existence in the absence of an account of what the higher status would be like. In this article, we argue that Agar's argument fails and, more generally, that inductive reasoning has little bearing on assessing the likelihood of post‐personhood in the absence of an account of higher status. We conclude that induction cannot bypass the expressibility problem about post‐persons. (shrink)

Una din gravurile Lambsprinck – Cerb și Licornă în pădure (De lapide philosophico figurae et emblemata, 1625) – prezintă întâlnirea alegorică dintre cerb și licornă ca simboluri alchimice ale sufletului și ale spiritului. Aceste simboluri se descoperă nu doar ca arhetipuri revelatoare pentru psihanaliza jungiană, ci și ca perspective esențiale și complementare de abordare fenomenologică a suferindului: psihoterapeutică și spirituală. Asemeni lui Iov care e scufundat cu sens în suferință și răzbire, și bolnavului îi trebuie asociat un sens al suferinței (...) care, deși e de neînțeles de cele mai multe ori, rămâne – prin Hristos – pe o cale de mântuire comună celorlalți credincioși ce obligă nu doar la acceptare și îngăduință, ci mai ales la sprijin și dăruire de sine. (shrink)

În cele ce urmează vom prezenta pe scurt zona de cercetare a eticii aplicate și locul ei în cadrul disciplinei filosofiei. Vom discuta apoi despre ce fac filosofii când fac etică aplicată. Vom trece în revistă câteva concepte importante din etica aplicată, cum ar fi deontologie, virtute, grijă sau drepturi. Apoi vom încerca să oferim un răspuns la întrebarea din titlul introducerii: de ce avem nevoie de etica aplicată? Vom povesti pe scurt despre istoria eticii aplicate în România, iar la (...) final vom rezuma capitolele incluse în volum. (shrink)

I discuss the ideas of common sense and common-sense morality in Sidgwick. I argue that, far from aiming at overcoming common-sense morality, Sidgwick aimed purposely at grounding a consist code of morality by methods allegedly taken from the natural sciences, in order to reach also in the domain of morality the same kind of “mature” knowledge as in the natural sciences. His whole polemics with intuitionism was vitiated by the apriori assumption that the widespread ethos of the educated part of (...) humankind, not the theories of the intuitionist philosophers, was what was really worth considering as the expression of intuitionist ethics. In spite of the naïve positivist starting point Sidgwick was encouraged by his own approach in exploring the fruitfulness of coherentist methods for normative ethics. Thus, Sidgwick left an ambivalent legacy to twentieth-century ethics: the dogmatic idea of a “new” morality of a consequentialist kind, and the fruitful idea that we can argue rationally in normative ethics albeit without shared foundations. -/- . (shrink)

The ethics of voting is a new field of academic research, uniting debates in ethics and public policy, democratic theory and more empirical studies of politics. A central question in this emerging field is whether or not voters should be legally required to vote. This chapter examines different arguments on behalf of compulsory voting, arguing that these do not generally succeed, although compulsory voting might be justified in certain special cases. However, adequately specifying the forms of voluntary voting that are (...) consistent with democratic norms is likely to be philosophically complex and politically controversial. (shrink)

The Swiss psychologist Jean Piaget contends that children below the age of 12 see no necessity for the logical law of non-contradiction. I argue this view is problematic. First of all, Piaget's dialogues with children which are considered supportive of this position are not clearly so. Secondly, Piaget underestimates the necessary nature of following the logical law of non-contradiction in everyday discourse. The mere possibility of saying something significant and informative at all presupposes that the law of non-contradiction is enforced.

The purpose of the article is to reveal the scientific approach that substantiates the impact of the creation of strategic alliances (SA) on the digital transformation of business and the development of their innovative power based on identified success factors. The aim was achieved using the following methods: abstract logic and typification (for classification of SA's success factors), generalization (to determine the peculiarities of SA's influence on their innovation development), analytical and ranking method (to determine the relationship between the dynamics (...) creating of SA and the degree of acceleration of digital transformation), expert evaluation (to determine the degree of influence of SA success factors by business areas). Implementing a business-integrated approach to understanding digital transformation will accelerate implementation of innovation and organizational change, identifies future prospects for market, customer and business relationships, highlighting the importance of researching the factors that ensure their success. An alternative vision of SA’s success factors is suggested, which are determined by the possibilities the organization of partnerships and organizational culture, integration of business sectors, compatibility of management goals, external relevance, obtaining synergies. Innovation is considered by the authors as an integration factor that reconciles all groups of SA success factors, giving them the necessary focus to solve business problems. The results of the study show that the creation of SA has a significant impact on accelerating and changes priority of digital transformation of business areas involved in strategic partnerships, and the impact of SA on the development of their innovation power is crucial. (shrink)

This paper seeks to bring cosmopsychism, a contemporary metaphysical position on the nature of mind and consciousness, into contact with the philosophical tradition of Hinduism. Behind this exercise lies the motivation to examine how ideas developed within this rich tradition could aid in the effort to think constructively and creatively about issues which occupy the contemporary literature on panpsychism, and in particular cosmopsychism. I argue that, within the Hindu philosophical corpus, contemporary cosmopsychism finds its most natural allies in two world-affirming (...) views: Kashmir Śaivism, and the integral Advaita of Sri Aurobindo. After discussing these views, and their affinities to cosmopsychism, I argue that one important potential contributions of such perspectives lies in the fact that they present us with a form of priority monism little developed within contemporary philosophy. I call this neglected perspective generative monism, and I offer a preliminary exposition of the view and of its explanatory potential. (shrink)

In this book, Ilhan Inan questions the classical definition of curiosity as _a desire to know._ Working in an area where epistemology and philosophy of language overlap, Inan forges a link between our ability to become aware of our ignorance and our linguistic aptitude to construct terms referring to things unknown. The book introduces the notion of inostensible reference. Ilhan connects this notion to related concepts in philosophy of language: knowledge by acquaintance and knowledge by description; the referential and the (...) attributive uses of definite descriptions; the _de re/de dicto_ distinction; and Kripke’s distinction between rigid and accidental designators. Continuing with a discussion of the conditions for curiosity and its satisfaction, Inan argues that the learning process—starting in curiosity and ending in knowledge—is always an effort to transform our inostensible terms into ostensible ones. A contextual account is adopted for the satisfaction of curiosity. It then discusses the conditions of successful reference to the object of curiosity and its presuppositions. The book concludes with a discussion on the limits of curiosity and its satisfaction. (shrink)

Although scientific realism is the default position in the life sciences, philosophical accounts of realism are geared towards physics and run into trouble when applied to fields such as biology or neuroscience. In this paper, I formulate a new robustness-based version of entity realism, and show that it provides a plausible account of realism for the life sciences that is also continuous with scientific practice. It is based on the idea that if there are several independent ways of measuring, detecting (...) or deriving something, then we are justified in believing that it is real. I also consider several possible objections to robustness-based entity realism, discuss its relationship to ontic structural realism, and show how it has the potential to provide a novel response to the pessimistic induction argument. (shrink)

Climate change is considered as the global challenge in the 21st century. Anthropogenic activities have directly led to an immense increase in green house gas emissions mainly carbon dioxide that contributes mainly in the warming of atmosphere. The concentration of carbon dioxide is expected to rise twice as high as those existing in pre-industrial period, within the next century. Pesticides are the biological pollutants, which are being used by the man to kill the pests for increasing the yield of many (...) crops and insect vectors to control the spread of disease. The tremendous use of pesticides has caused severe health hazards to organisms including human beings due to climate change. Excessive use of pesticides may lead to the destruction of biodiversity. Many birds, aquatic organisms and animals are under the threat of harmful pesticides for their survival. The pesticides effects are lessen by organizing awareness program among the farmers, gave special training to them regarding consequences of pesticides, their screening and monitoring methods. (shrink)

This paper discusses how Thomas Aquinas and some Neo-Thomists scholars (Juan José Urráburu, Joseph Hontheim, Édouard Hugon, and Joseph Gredt) analysed the metaphysical possibility of miracles. My main goal is to unpack the metaphysical toolbox that Aquinas uses to solve the basic question about the possibility of miracles and to compare how his late nineteenth- and early twentieth-century followers solved the issue themselves. The key feature to differentiate the two approaches will reside in their use of different notions to account (...) for the possibility of miracles, namely obediential potency for Aquinas and the laws of nature for the Neo-Thomists. To show why neo-Thomist scholars source to this notion, I also briefly discuss how the notion of the laws of nature emerged in the seventeenth century. (shrink)

Background: Broccoli is an edible green plant in the cabbage family (family Brassicaceae, genus Brassica) whose large flowering head, stalk and small associated leaves are eaten as a vegetable. A leaf of Broccoli might be affected of Several Diseases descriped in this paper . When symptoms is encountered, it requires some kind of medical care. If appropriate Survival of Broccoli Diseases is not taken quickly, it can lead to Broccoli to die . Objectives: The main goal of this expert system (...) is to get the appropriate diagnosis of disease and the correct treatment. Methods: In this paper the design of the proposed Expert System which was produced to help Farmers in diagnosing many of the broccoli diseases such as : Damping Off,Club root of crucifers or Finger and toe disease,Alternaria leaf spot,Black rot,Downy mildew, and White rust. (shrink)